Suntem asa de preocupati in viata asta de lucruri materiale si insignifiante, incat uitam sa le multumim celor care ne inconjoara, celor dragi, pentru tot ce au facut pentru noi. Un zambet, o vorba calda, un “Multumesc” nu costa, dar valoreaza foarte mult pentru persoana careia ii sunt adresate. Recunosc ca nu am multumit destul pentru cat am primit, poate consideram ca mi se cuvine. Dar lucrurile nu stau chiar asa. Am primit totul pe tava, nu mi-am facut griji pentru nimic. Si cu toate astea, tot nu eram fericita si multumita.Nimic nu imi convenea. Ca nu imi statea parul, ca am nasul mare, ca am ochii nush cum. Lucruri insesizabile daca te uiti la cineva care nu are ce manca, unde dormi, sau mai grav, care a suferit accidente cu repercusiuni for a lifetime. De ce panza de pe ochi nu ne lasa sa vedem cum stau lucrurile de fapt? Ma bucur ca am realizat cat de norocoasa sunt, si asta datorita familiei in special. Ce avem mai scump pe lumea asta daca nu familia? Cine e alaturi de noi in momentele grele? Totdeauna familia. Nici cel mai bun prieten, nici iubitul( care azi e , maine nu mai e), nici vecina. Sa multumim pentru ce avem si sa ne bucuram pentru ca viata e scurta si nu asteapta pe nimeni. In lumea asta rea, in care toti se uita crucis la tine, sa facem noi o schimbare, sa vorbim frumos, cu zambetul pe buze. Nu degeaba se zice ca “vorba dulce, mult aduce”. Sa schimbam lucrurile cu un “Multumesc” spus mamei, tatalui, surorii, fratelui,verisoarei, bunicii, bunicului, matusii, unchiului, colegei de banca, prietenului cel mai bun, vecinei de la 2(chiar daca iti bate in teava), vanzatoarei de la magazinul din colt si lista poate continua. Chiar daca ti se vorbeste urat, zambeste. E tot ce poti face atunci cand ai de a face cu o astfel de persoana. Sa fim fericiti asa cum suntem, sa nu ne mai dorim lucruri imposibile si sa ne bucuram de ceea ce ne putem bucura. Smile! Make my day!
Recunostinta
Frumoasa si insorita Turcie
Disperare
Turcia.Antalya.Alanya.Locatia mea exacta la inceputul lunii iulie 2008. Am cuvinte numai de lauda la adresa turismului turcesc. Toate bune si frumoase pana iti dai seama ca esti o prada intre sacalii infometati care de abia asteapta sosirea unei turiste.Chiar daca esti singura si disponibila sau tanara si nelinistita (cazul de fata;))), modul de abordare stangaci si agasant este peste limita suportabilitatii. De la “Lady, just one question!Where are u from?” incepe totul.In magazine, pe strada, la plaja sau in cluburi, esti urmarita simultan de cateva zeci de perechi de ochi, atintiti asupra ta. Paparazzi sunt mici copii, ar trebui sa ia lectii de la ei. Orice miscare iti este supravegheata si se asteapta momentul oportun de atac. Dar problema e ca ei nu accepta un refuz, nu au bunul simt sa se retraga daca nu sunt doriti.Acum inteleg de ce se zice:”Nu intelegi, zici ca esti turc.”
Moda
Daca va intrebati de unde se inspira cocalarii nostri, raspunsul este : de la turci. Pantofii cu bot ascutit, jeansii si tricoul, si bineinteles moaca negricioasa, sunt caracteristicile cele mai evidente. Ma refer acum la chelneri,vanzatori sau alti liber-profesionisti, pe care ii vezi la tot pasul. Daca iti doresti un fake de proasta calitate, acolo e raiul cumparaturilor. Versace, Prada, Cavalli, Chanel, pentru buzunarele fiecarui amarat dornic de afirmare. Dezgustator, intr-un cuvant.
Negociere
Daca ai abilitati de negociator, ai nimerit in locul potrivit. Turcii te ademenesc cu binecunoscutul “we can make good price”si, fara sa iti dai seama, te trezesti cu niste suveniruri(inutile, de altfel) la un pret excelent( adik mai mult decat merita acele obiecte). Evident, dintr-o negociere unul pierde mereu, si tu vei fi acela. Dar ei nu se multumesc doar sa intri in magazinul lor, trebuie sa stai de vorba cu ei, sa ii informezi de unde vii si cum te cheama, iar daca nu o faci, atunci ai o problema:)).Concluzia, daca vrei sa faci cumparaturi linistit/a, nu te duce in Turcia.
Voi reveni cu alte sectiuni in viitorul apropiat.
